Esti incantat ca te vei vedea intr-un videoclip al unui prieten de-al tau pe YouTube. Ai reusit in sfarsit sa te asculti pe tine intr-o inregistrate pentru un proiect. Insa, din moment ce videoclipul incepe sa ruleze, iti dai seama deodata ca iti ponesc urechile cand te auzi. Ce e acel sunet groaznic? Cine e acea persoana care vorbeste? Suna ca plansul unui papagal care tocmai a fost prins.
Realizezi ca persoana pe care o asculti esti de fapt, tu, si esti ingrozit de sunetul pe care vocea ta il scoate. Nu poate fi aceasta vocea ta in viata reala, nu? Din pacate, da, este. Nu te panica insa, cu totii avem aceeasi problema. Toti dispretuim sunetul straniu nefamiliar, iritant si nazal al vorbirii noastre, atunci cand ne auzim pe o inregistrare.
Ce auzi atunci cand iti asculti propria voce?
Exista doua metode diferite prin care sunetul patrunde in urechea noastra: cel efectuat pe calea aerului sau cel care este influentat de existenta oaselor din ureche.
Sunetele care patrund pe calea aerului sunt zgomote care intra in ureche din exterior. Acestea sunt sunetele pe care le auzim atunci cand ascultam muzica, sau cand ne auzim propria voce pe o caseta inregistrata. Potrivit unor cercetari sunetul este transmis catre timpane, vibrand cu cele trei oase mici nimute ossicles. Ossicles trec vibratii ale sunetului de la timpan la urechea interna, precum si deteriorarea chiar si a unuia dintre oasele delicate poate duce la pierderea partiala sau totala a auzului.
Sunetele influentate de existenta oaselor de mici dimensiuni sunt vibratiile din corzile noastre vocale care ajung la interiorul urechii. Cand ne ascultam vocea in interiorul capului nostru, o auzim diferit fata de o inregistrare. Este o cacofonie de zgomote pe care doar tu o poti auzi.
Cu toate acestea, o persoana care ne asculta vorbind, iar apoi aude si vocea noastra inregistrata, nu sesizeaza mari diferente.