Traim intr-o lume in care comunicarea este mijlocul de relationare intre partenerii dialogului prin transmiterea de mesaje unul catre celalalt. Trasatura esentiala a comunicarii este sa faciliteze receptarea si intelegerea mesajului dintre emitator si receptor, in asa maniera incat canalul de comunicare sa fie unul admis de ambii participanti ai comunicarii.
De cele mai multe ori se intampina probleme in comunicare, majoritatea fiind datorate lipsei de interes a interlocutorilor, a neatentiei sau a slabei exprimari a unuia dintre ei, motiv pentru care de cele mai multe ori mesajul nu este comunicat intocmai si receptat ca atare. Astfel de exemple sunt nenumarate in cadrul institutiilor de invatamant, unde cele mai multe convergentele dintre profesori si elevi se fac cunoscute si la nivelul intregii comunitati.
O relatie profesor-elev are loc atat in cadrul oreleor de curs, cat si in afara acestora atunci cand elevul intampina o problema de familie sau de sanatate, si presupune un mod de a respecta relatiile de intercunoastere si intecomunicare a unuia cu celalalt. Cunoscuta drept o cale spre educatie, comunicarea profesor-elev trebuie sa fie una respectata de ambele parti, sa se foloseasca apelativele de respect si de bun simt, pentru ca procesul de instruire a elevilor sa fie unul pozitiv.
Atunci cand un profesor este diriginte la o clasa, acesta are obligatia de a se implica mai mult in elementele interne ale clasei, de a intampina si rezolva probleme de ordin organizational si relational, de a parcurge procesul de autocunoastere al elevilor, de a le oferi sprijin in formarea si informarea acestora cu cele mai bune si pozitive experiente din viata sa, pentru ca pregatirea pentru viata elevului sa fie un drum ascendent in orice moment.